CSI Vatican – Familia Borgia

2 Jul

Undeva prin clasa a XI-a m-am trezit ca sunt un mare al poetului francez Guillaume Apollinaire. Dupa ce am am epuizat creatiile lirice ale acestuia, am schimbat macazul pe proza si nu am procedat rau deloc. La un moment dat mi-a picat in mana o cartulie erotica a marelui poet unde erau povestite fara perdea si fara menajamente toate orgiile sexuale, intrigile si crimele pe care infama si implicit celebra familie le practica fara scrupule.  A fost o lectura fascinanta si la sfarsitul ei am decretat ca Papa Alexandru al VI-lea, fost Rodrigo Borgia, nu era chiar un model demn de urmat in viata. Familia Borgia nu era straina de lista extinsa a pacatelor omenesti. Atunci cand nu se ocupau cu protectia intereselor divinitatii pe pamant, se ocupau cu intrigi si jocuri de culise, ale caror reusita si-o asigurau folosind metode mai putin apreciate de lumea crestina, gen omucidere sau santaj. In momentele de ragaz, atunci cand timpul le permitea, se indeletniceau cu cate o orgie sexuala pe care cu greu si-o mai aminteau dimineata, din cauza banalei mahmureli. Sa nu uitam ca toate astea se intamplau cam pe la inceputul Renasterii, perioada cunoscuta pentru permisivitatea si larghetea cu care erau tratate anumite aspecte ale existentei omenesti. Pentru cei care au devenit brusc interesati de subiect, avem o veste buna: in fiecare vineri, incepand cu ora 20, numai la HBO, pot urmari cea mai noua productie a binecunoscutei retele de televiziune prin cablu. Cu siguranta nu veti fi dezamagiti, fiindca serialul are toate ingredientele unei reusite. S-a vehiculat ca serialul vine sa umple golul lasat de Dinastia Tudorilor si pare sa functioneze dupa aceeasi reteta ca si acesta: o megaproductie istorica, in care acuratetea impresionanta a decorurilor si a costumelor se impleteste perfect cu scenariul impecabil si cu jocul impresionant al actorilor. La fel ca si Dinastia Tudorilor sau ca Roma, Familia Borgia are din belsug cele 3  ingrediente indispensabile unei povesti istorice de succes: Putere, Sex si Crima.  Actiunea se desfasoara intr-una din cele mai interesante perioade istorice: Renasterea si descoperirea Lumii Noi, perioada marcata de schimbari profunde la nivelul mentalitatilor si al reprezentarilor pe care contemporanii cu acea perioada le aveau despre lume si viata. Serialul incepe cu momentul in care Rodrigo Borgia (Jeremy Irons), perosnaj controversat, ambiguu si detestat, devine Papa Alexandru al VI-lea. Impreuna cu cei doi fii ai sai, Cesare si Juan, si cu frumoasa si celebra sa fiica Lucrezia, vor deveni cea mai puternica si influenta familie din Italia Renascentista. Ceea ce face aceasta productie cu atat mai provocatoare este intentia de impartialitate pe care si-o asuma producatorii, serialul fiind o privire obiectiva, detasata si nepartinitoare asupra unor personaje complexe, ambigue, dominate de pofte si ambitii, pe care iti este imposibil sa le clasifici sau sa le inchizi in tiparele lipsite de elasticitate ale eticii.

 

Serialul a avut premiera pe 24 iunie şi va fi difuzat în fiecare vineri, de la ora 20, numai la HBO.

 

Love Issue #4

27 Jun

Love Issue #4 abordeaza ideea izolarii, ideea retragerii de ce inseamna blocuri de beton, trafic intens, zgomot sau poluare si ne arata cum unii oameni au reusit sa fuga de toate astea si sa traiasca un alt mod de viata, poate mai sanatos, sigur mai curat si cel mai aproape de natura. Pe langa acestia, exista si aspectul in care oamenii sunt deja acolo.

Printre fotografii care m-au ajutat cu acest numar se afla si Roderik Henderson – castigatorul premiul I la World Press Photo 2010 – Portrait/Story, Benjamin Sklar – nominalizat la premiul Pulitzer in 2006 si cu fotografii publicate in New York Times si National Geographic sau Birthe Piontek cu ale ei proiecte expuse in diverse galerii internationale precum Muzeul de Fotografie Contemporana din Chicago sau Muzeul de Arte Aplicate din Gera, Germania. Love Issue a incheiat si un parteneriat cu Lomography.com in urma caruia s-a creat un concurs foto cu tema Izolare. In 6 zile s-au adunat peste 2000 de fotografii lomo iar primii zece clasati in urma jurizarii vor fi publicati in cadrul revistei.

Principalul articol al acestui numar este despre un cuplu tanar retras la marginea Bucurestiului, in comuna Lipia, unde au o casa de lemn foarte primitoare in jurul careia au grija de nu mai putin de 19 animale. 
Ea a studiat medicina veterinara, dar lucreaza la o companie aviatica ca stewardeza iar el este editor video. Amandoi iubesc animalele iar visul lor este sa-si fac un cabinet veterinat in acel sat.
Abordarea fotografica este una interesanta, construita din trei puncte de vedere, de trei fotografi cu stiluri diferite.

www.love-issue.com

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Toate drumurile duc la Roma

1 Jun

ROME, albumul clocit de compozitorul italian Danielle Luppi si de “magicianul”  Brian “DangerMouse” Burton vreme de mai bine de 5 ani a fost catalogat de critici drept un “soundtrack in cautarea unui film”, o incercare de a aduce in atentia publicului frumusetea uitata si farmecul discret al filmelor italiene din anii 60. Acest album compus la doua maini e un fusion incantator in care se simte cu prisosinta caracterul si stilul fiecaruia dintre parteneri. Danielle Luppi isi arata din plin respectul si dragostea pentru romantismul si delicatetea fragila a soundtrackurilor clasice italiene in timp ce Danger Mouse e recunoscut pentru acuratetea cu care reuseste sa capteze acea atmosfera aparte pe care numai inregistrarile vechi o pot evoca. Rome este astfel un adevarat hibrid rezultat prin incrucisarea dintre un album pop si un soundtrack-fara-film. Cireasa de pe tortul acestei nostalgice inginerii muzicale o reprezinta vocile pe care Luppi si Danger Mouse le-au ales pentru Rome. E vorba despre Norah Jones si Jack White. Aveam pe de-o parte un timbru vocal puternic si usor recognoscibil (Jack White), in timp ce de cealalata parte (Norah Jones) avem o voce senzuala, incarcata de erotism. Desi diferite, cele doua voci reusesc sa redea melodrama si farmecul unei epoci pline de un glamour patinat si de un romantism incurabil. Rome e un album superb, misterios, elaborat cu  minutiozitate si rabdare, care isi teleporteaza auditoriul nostalgic direct in atmosfera filmelor spaghetti western din anii 60.

 

Povestea # 13

4 May

Antisuvenire de la nunta regală din Marea Britanie

29 Apr

Nu toată lumea a fost cuprinsă de această frenezie nebunească provocată de nunta dintre prinţul William şi Catherine Middletone, o “fată din popor”. Mulţi s-au arătat indiferenţi sau au fost agasaţi de vâlva creată în jurul acestui eveniment, iar cei cu spirit întreprinzător s-au grăbit să speculeze această nişă şi au creat o serie de antisuvenire pline de umor şi originalitate.

Give me Five: interviu TRAUM

27 Apr

Pe 28 aprilie, Traum lanseaza cel de-al doilea EP, “I Once Knew A Man Who Ate A Tornado”, in clubul Control din Bucuresti. Dupa ce au trecut  prin multe trupe pe care sigur le cunoasteti – Nociv, Dekadens, Hotel Fetish, Pixels sunt doar cateva, membrii trupei, adica: Dedi Grigoroiu, Gigi Catrina si Mihai Andrei au avut un “vis”, si asa a aparut Traum.  Am povestit cu ei si am aflat o multime de lucruri despre “geneza” trupei, despre noul EP,  despre muzica si alte lucruri de acest gen, lucruri pe care le-am pus cap la cap intr-un interviu care cu siguranta o sa va convinga sa nu lipsiti de la lansarea EP-ului din Club Control.

 

 

 

Crumbs Magazine: Cum a inceput povestea Traum?

Dedi Grigoroiu: Traum nu e o poveste. E un VIS, asa cum ii zice si numele. Visul traum a inceput la o bere la o terasa, a continuat cativa ani in sala de repetitii, am ajuns “disbanded” si imediat dupa asta ne-a descoperit Mihai Antonescu (Roadrunner Music) si am intrat in studio pentru “the debut after they dibanded”. Apoi…disbanded again, banded si iar in studio. Mai nou visam si pe scena.

Gigi Catrina: Traum e visul lui Mihai in care ne-am infiltrat si noi ceilalti doi 🙂 … ce amuzanta e aia cu “ne-a descoperit Mihai Antonescu” … ne-a dezvelit, ni s-a facut frig si-am ouat primul disc … la al doilea ne-am dezvelit singuri…. uite ca mi-am amintit de disc …  ce complicat e sa faci un disc in tara asta … esti nevoit sa cotizezi la tot felul de milogi de la stat ca ORDA, OSIM care nu misca un deget cind le ceri o informatie .. pe mine m-au trimis sa ma uit pe cacaturile alea de site-uri pe care care le au si din care nu intelegi nimic .. sunt convins ca un pusti de liceu ar structura mai bine informatia si le-ar da o forma grafica decenta site-urilor lor… in sfirsit am trecut hopul cu bine ca la al doilea disc ne-a ajutat cineva cumsecade sa trecem peste tot nonsensul lui cu timbrele cu holograma.

Mihai: Formatia Traum, ca membrii, provine din trupa de rock alternativ nOciv, formatie care devenise prea agresiva pentru gusturile mele personale (de atunci) si am avut norocul ca atunci cand am parasit nOciv, sa mi se alature si Gigi si Dedi, urmand sa luam decizia sa apara Traum, o entitate care intitula toate creatiile mele muzicale “de acasa” si care a devenit, cu ajutorul si prin sustinerea celorlalti colegi si prieteni ai mei din formatia Traum, trupa principala in care urma sa activez ca basist si vocal.

Crumbs: Pe 28 aprilie lansati in Club Control EP-ul “I Once Knew A Man Who Ate A Tornado”.  Spuneti-ne cateva cuvinte despre el.

Dedi Grigoroiu: Pentru mine EP-ul asta e ca si cum am fi fost inregistrati in secret (cu microfoane ascunse, ca tot se poarta) la sala de repetitii.

Gigi Catrina: am scris cintecele in 10-12 luni, am mers pe ideea “ce nu iese din primul jam se-arunca” … am pastrat doar sase cantece minunate pe care le-am inregistrat in doua zile si le-am mixat in alte trei. Eu am unul preferat am voie sa zic? 🙂 … Caucasian Homosexual Individual … titlul ironizeaza cliseele descriptive politienesti si PC … mie-mi plac particularitatile fizionomiei unei persoane … nasul in special … si cred ca toti avem sensibilitatea de a observa nuante fara sa facem apel la clisee asa .. fara gust, fara miros. Atentie versurile nu sint homofobe cum de altfel nici Uglier Than Patti Smith nu transmite un mesaj sexist.

Discul e scurt ca sa nu plictiseasca. O sa mai scoatem si-altele daca n-om crapa la anu’ mincati de dinozauri.

Mihai : Titlul albumului provine dintr-un serial de animatie, Time Squad, urmarind un episod anume, m-a amuzat o tentativa de la inceputurile telefoniei, prin care oamenii incercau sa comunice de pe un deal pe altul, urland prin niste palnii. Mesajul, transportat astfel, ajungea distorsionat la destinatia finala si ceva de genul “ i’m gonna be late for supper” a ajuns la final “ i once knew a man who ate a tornado”.. intentie prost aplicata, lipsa de comunicare in prezenta comunicarii, lucrurile astea, furate de mine din secventa animata, m-au ispirat sa dau acelasi nume EP-ului.

Pe album veti gasi piese variate cu personaje si situatii variate, accente pe peisaje lirice poate un pic dark, dar toate cu povesti foarte senzoriale si legate de perceptia fiecaruia, fata de situatii cunoscute, prezentate in stilul Traum.

Crumbs: Pregatiti si un videoclip? Cum va arata?

Dedi Grigoroiu: Si eu sunt curios cum va arata. Cred ca va arata asa cum suna piesele noastre. Sunteti curiosi? Veniti la concert! 🙂

Gigi Catrina: Mihai pregateste un videoclip. A fost filmat de Nicu Chiris si de Andrei Stratone. Sper sa fie la fel de delirant ca si cintecul pe care-l ilustraza – Uglier Than Patti Smith. Deocamdata nu stiu cum arata ca n-a terminat de taiat si de montat Mihai, insa va pot dezvalui ca vor predomina detaliile si secventele ce sugereaza ritm.

Mihai: Imi fac mea culpa, videoclipul este de datoria mea, insa nu am avut timp sa il montez , tot ce va  pot spune, in afara de faptul ca este pentru piesa Uglier than Patti Smith, este ca va fi ritmic si colorat J, o joaca continua.

Crumbs : Care sunt sursele voastre de inspiratie?

Dedi Grigoroiu: Avand in vedere ca Mihai si Gigi compun, ei sunt sursele mele de inspiratie.

Gigi Catrina: absolut orice care poate fi descris si definit prin limbaj.

Mihai: orice senzatie care depaseste cotidianul, chiar daca este indusa de o frunza sau un camion, daca eu interpretez ceva diferit la faza aia, deja trebuie sa ma apuc sa scriu, ca altfel pierd ceva bun. Pe urma, filtrul meu de concesie este sala de repetitii, unde in general , se aseaza totul alaturi de formatie. De altfel, imi bazez concluziile finale doar pe un jam session reusit la sala sau o piesa definitivata , tot acolo.

Crumbs:Cum arata o zi cu trupa Traum ?

Dedi Grigoroiu: Asta e o intrebare dificila pentru ca trupa Traum nu prea isi permite zile impreuna. Ci mai degraba ore. Eu sunt cam prea infipt in viata non-artisitica si din cauza asta timpul pentru trupa e putin. Din cauza asta am sa trec curand de la tobe la ukulele. 🙂 Au fost si vremuri cand ne permiteam zile impreuna si atunci radeam intr-una. Acum, in orele impreuna….radem intr-una.

Gigi Catrina: arata cam asa … dupa ce Mihai iese de la uzina, trece si ma ia pe mine cu masina apoi pe Dedi, mergem la sala de repetitii si dupa citeva ore iesim transpirati, fumam tigara de dupa si-o taiem care-ncotro

Mihai: O zi, dar cum arata doua J ?? Uite asa :

Ziua unu : http://youtu.be/_mQGkEc6Dv4

Ziua  doi : http://youtu.be/g4URXjXKwV0

Altfel, suntem foarte concentrati pe muzica, ne miscam de obicei destul de repede deoarece suntem cam obisnuiti si “purtati” unii de ceilalti, ceea ce este foarte bine. Jam session, glumitele ocazionale de “spart” o zi stresanta, repetitii in forta si de obicei ramane in picioare numai ce ne da energia necesara sa cantam si sa simtim piesa sau idee respectiva, intr-un mare fel.

Crumbs: Cum vedeti industria muzicala romaneasca? Ce va place, ce va displace?

Dedi Grigoroiu: Dupa parerea mea, noi nu avem o industrie. Industria produce lucruri in serie mare (sau masa) si vinde en-gros. La noi nici nu se produce nici nu se vinde. La noi vad mai degraba o “manufactura muzicala”. In Romania se canta de placere. Poate e mai bine asa. Daca nu speri la bani si celebritate ai sanse sa fii mai sincer in actul muzical.

Gigi Catrina: Pe vremea cind aveam televizor am observat o debandada si-o invalmaseala totala … formatii care au fost premiate de tot felul de tzepe ca premiile industriei muzicale romanesti si au tarife de mii de euro cinta acum in aceleasi circiumi in care cintam si noi tot pentru 200 de oameni. Asta nu-mi demonstreaza decit ca chestiile alea sint niste afaceri cu parandarat… de genu’ hai sa facem o comisie sa-mi dai un premiu ca data viitoare nu te uit nici eu.

Oamenii care cinta in formatiile angrenate in industria de divertisment care “se vede” adica aia de la televizor si de la radio daca vreti asa, locuiesc ca si noi in apartamente in care iarna sint probleme cu incalzirea ca s-a spart o teava, in care nu merge liftul ca se-ntimpla sa se mai opreasca curentul, conduc aceleasi masini pe care le conducem si noi si-atunci cind coboara din ele calca-n acelasi cacat si inhaleaza acelasi praf, fumeaza aceleasi tigari si beau aceeasi bere.

Evenimentele rock sint facute de niste contabili. Cei care-i platesc pe contabilii aia cistiga cat de cat.

Ce e de placut sau de neplacut la indusria de divertisment? E o afacere obisnuita … si cu hoti si cu oameni cinstiti, si cu transparenta si cu ascunzisuri perfide, si cu coruptie si cu onestitate … e o afacere obisnuita cum spuneam.

Mihai: Nu cred ca exista. Exista doar bisnita.

Crumbs: Ce trupe ascultati de obicei ?

Dedi Grigoroiu: Aici recunosc o problema. In playlist-ul meu sunt in general trupe de cel putin 10 ani. Din trupele noi imi aleg putine si pe cele pe care le aleg le ascult pana la epuizare. Am ramas ca pe vremea casetei audio – ai un album si tocesti caseta pana il inveti. In orice caz, ascult multa muzica romaneasca, foarte veche, veche si noua.

Gigi Catrina: N-ascult vreo trupa in mod regulat … ce-mi pica … nu umblu cu playerul si cu castile pe strada. Imi iau discul si-l ascult acasa. Ultimul disc care mi-a placut a fost “My Father Will Guide Me up a Rope to the Sky” de la Swans.

Mihai: Trupa preferata nu mai am, dar daca nu exista Metallica si un anume basist Jason Newsted, nu cred ca ma apucam de bass. El a fost eroul meu mult timp si personajul care m-a ispirat sa cant. Ma bucur in schimb cand descopar ca imi plac trupe romanesti locale, imi da o viziune mai optimista asupra lucrurilor.

Crumbs: Ce planuri de viitor aveti ?

Dedi Grigoroiu:Cum am mai spus, planuiesc sa trec la ukulele – adica sa raman in Traum doar cu numele de pe CD-urile imprimate si sa traiesc concerte din public. Am sa continui, insa, sa rad cu traumii poate mai mult ca inainte.

Gigi Catrina: Vreau s-aplicam pentru citeva fest-uri europene la sectia newcommers in 2012

Mihai: Vreau sa continui sa fac muzica cat ma tine inspiratia si puterea si sa am parte de oameni decenti si inspirati, alaturi de care sa pot face asta. Din nefericire, Dedi va parasi formatia Traum si sper sa putem gasi pe cineva atat de optimist si inventiv la tobe, pe cate ne-a fost alaturi Dedi, in aventura de pana acum.

Vreau sa cant in afara tarii sau in cadrul unor festivaluri bine organizate in tara, sa putem evolua ca band si pentru a balansa efortul de pana acum, cu o concluzie generoasa.


Pripyat, orașul-fantomă

26 Apr

Pripyat a fost dintotdeauna un oraș secret, situat la 3 km de Cernobîl. A fost construit să îi adăpostească pe muncitorii de la centrala nucleară, iar existența sa nu a fost făcută publică niciodată în mod oficial, deși avea o populație de peste 50.000 de locuitori. Pripyat era un oraș frumos, așa cum reiese din fotografiile făcute cu 25 de ani mai târziu. La 36 de ore de la explozie, 1200 de autobuze au fost folosite pentru a evacua întreaga populație a orașului. Cei evacuați nu au avut voie sa ia cu ei nimic în afară de propria lor persoană, lasând astfel în urmă întreaga lor viață. Pripyat este acum un loc misterios, părăsit, inaccesibil, un loc asupra căruia natura contaminată încă a pus stapânire. Vă întrebați cum va arăta Pământul în cazul unui eveniment apocaliptic, care va duce la extincția umanității? Pripyat e răspunsul cel mai bun și cel mai grăitor.

Podul unde locuitorii orașului s-au adunat ca să privească dezastrul, fără să știe la ce riscuri se expun.

Pădurea a pus stăpânire pe oraș. Vedere de pe cea mai înaltă cladire din oraș, cladirea unui fost hotel.

Apartamentele părăsite mai păstrează încă semnele prezenței umane.

Parcul de distracții din Pripyat urma să fie inaugurat pe 1 mai 1986. Tragedia a avut loc pe 26 aprilie…

 Spitalul din Pripyat.

Imagini din școlile părăsite din Pripyat.

Intrarea în oraș.