Danielle Levitt s-a mutat de la Los Angeles la New York în 1993, când a început să facă fotografie de modă pentru The New York Post. Lucrările sale provocatoare au apărut în publicații precum: Details, Arena, Arena Homme Plus, The New York Times Magazine and Rolling Stone. Această serie, intitulată Roll Play, a fost creată special pentru S Magazine.
Naoto Fukasawa e un designer industrial care a vut o idee genială: cutii de suc care imită textura reală a fructelor. Absolut genial.
Moleskine e o marcă celebră printre cei care se ocupă cu scrisul. Mulţi scriitori faimoşi au folosit caietele Moleskine ca sa-şi transpună ideile, memoriile sau aventurile. De exemplu, Hemingway a scris Batrânul şi marea pe o agendă Moleskine, undeva pe o plajă din Cuba. De acum, celebrele caiete au intrat în epoca 3D, producătorii lor gandindu-se că nu ar fi rău să scoată pe piaţă nişte plannere care seamănă cu cărţile de poveşti pe care le aveam în copilărie, cu personaje care săreau efectiv dintre paginile lor.
Despre Susanna Majuri nu dorim să spunem prea multe. Avem impresia că fiecare cuvânt spus este un cuvânt în plus care nu face decât să mijlocească experienţele propuse de artistă prin intermediul fotografiilor ei. Vom spune doar că e de origine finlandeză şi că face parte din mişcarea fotografică Şcoala din Helsinki. Apoi îi vom da artistei cuvântul pentru a vă ghida prin lumea fantastică surprinsă de către camera acesteia.
Statement, Susanna Majuri
I suggest: we can be multiple. Touch your enviroment and it will show itself as fantastic. People are unpredictable. They are male and female at the same time. Eyes whisper sparks.
The water is the most remarkable. It carries bodies. Water is colour. The shimmer and the deep green. My challenge is to see the reality in a non-traditional light. When I am shooting pictures, I have a premonition that something strange is about to happen.
I follow the logic of colours, when I combine places, people and objects. To me the most important quality of photography is it´s capability to convey emotions.
I suggest: imagine the details a bit further. Who is drawing trees in to the pond. When you touch the surface of the house it turns out to be your companion.
I throw myself into a fictive reality in the shootings. My heart beats wildly when I can feel the presence of surprises. Whenyou´re in love, but bid farewell to the channel. You forgot the ship and it sinks. When the fall is unreachable behind the grey sorrow.
I want to narrate feelings like in novels. The reader of images gets a chance to handle her lost and encounters. There is a place for danger. Did you die when you saw the shadow of the bird?
The language is a map and draws around us, unknown and familiar. I believe in a single image. It breaths strong.
Exista albume pentru care faci o obsesii de lunga durata, albume pe care le asculti la nesfarsit fara sa te saturi sau sa te plictisesti. Pentru mine, una dintre ele a fost Oracular Spectacular al celor de la MGMT care a poposit cateva luni bune pe ipod-ul meu. Asta pana sa descopar Brothers, ultimul album al baietilor de la Black Keys. Tot albumul e o combinatie savuroasa de country saltaret si balade blues, tonalitatea pieselor fiind una delicata, incarcata de nostalgie si de optimism. Va recomand piesa Too Afraid to love you , de care o sa va indragostiti cu siguranta inca de la prima auditie.
Am vazut FUR, un film mai vechi cu Nicole Kidman si Robert Downey Jr, care se vrea o poveste imaginara, o reinterpretare a evenimentelor care au marcat viata uneia dintre celei mai cunoscute artiste-fotograf din secolul XX, Diane Arbus. Tot filmul e povestea unei deveniri, a unei metamorfoze pline de suspans care are loc pe un taram unde granitele dintre real si fantastic se sterg deseori. O vedem pe Diane Arbus (Nicole Kidman) intr-o prima ipostaza, aceea de fotograf care ajunge intr-o tabara de nudisti, unde urmeaza sa fotografieze portretele catorva ocupanti ai taberei. Numai ca tabara are o singura regula importanta: toti cei care intra acolo trebuie sa isi lase hainele la intrare…
De aici incepe povestea: suntem in anii ’60, Diane, o fiinta eterica si inadaptata, e maritata cu un fotograf, are doi copii si provine dintr-o famile instarita, inchistata in conservatorismul specific jumatatii de secol XX in Statele Unite. Tot microuniversul lui Diane se da peste cap atunci cand isi cunoaste vecinul de la ultimul etaj al imobilului unde locuia, un peruchier singuratic care sufera de o boala extrem de rara, avand tot corpul acoperit de par. Acesta este momentul in care Diane intra in culisele unei lumi subterane, periferice, populata de personaje grotesti: femei fara maini, pitici, creaturi diforme sau marginali.
Filmul e o poveste de dragoste neobisnuita, o satira sociala, un thriller psihologic caruia nu ii lipseste suspansul. Nicole Kidman da inca o data dovada de o expresivitate iesita din comun, fiind extrem de credibila in rolul unui personaj de a carui fragilitate de indragostesti apraoape instantaneu.
Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!
