Cearta cu psihanaliza

În postafaţa scrisă cu ocazia aniversării a 30 de ani de la apariţia carţii care a făcut-o celebră – Teama de zbor - Erica Jong, autoarea şi protagonista din umbră a romanului, reface traseul tumultos şi plin de incertitudini pe care manuscrisul l-a parcurs până să devină un bestseller internaţional. La un moment dat, autoarea recunoaşte că notorietatea romanului s-a datorat, în mare parte, aprecierilor pozitive pe care Henry Miller, scriitor cult şi maestru al sexului în literatură, le-a făcut la adresa cărţii. Nu trebuie să ignorăm faptul că la momentul primei ediţii a romanului, literatura era încă dominată de supremaţia masculină, paternalistă şi falocentrică (vorba structuraliştilor).

În timp ce citeam Teama de zbor mă gândeam că gestul Ericai Jong de a scrie romanul a fost unul extrem de curajos, romanul fiind scris într-o manieră dezinhibată, socant de deschisă, tratând problema sexualităţii feminine şi a aspectelor tabu care apar în relaţia dintre bărbaţi şi femei.

Scriitura francă şi radicală, împreună cu subiectul delicat al cărţii – felul în care Isadora Wing, eroina cărţii şi alter-ego al autoarei, încearcă să se descopere pe sine prin prisma dorinţelor şi alegerilor sale – au creat la vremea apariţiei romanului, în anii ’70, suficient de multă vâlvă şi controverse.

 

Erica Jong în anii ’70

Isadora Wing e o femeie care caută sexul fără oprelişti, sau cel puţin aşa crede ea. E o femeie căsătorită, dar are o mulţime de pofte care nu îi dau pace. Scrie poeme erotice, are fantezii cu bărbaţi necunoscuţi şi se teme de dorinţele ei aşa cum se teme de zborul cu avionul. Fundalul romanului îl constituie un congres de psihanaliză la Viena unde Isadora îl însoţeşte pe cel de-al doilea soţ al ei, Bennett, de profesie medic psihiatru. Aici îl întâlneşte pe Adrian Goodlove, psihiatru existenţialist-hedonist, un personaj misterios şi imposibil de categorisit, de care Isadora se îndrăgosteşte şi vede o eliberare.

Întregul roman e construit ca o destăinuire la persoana întâi, o călătorie interioară care începe în momentul în care Isadora recunoaşte eşecul lamentabil pe care psihanaliza l-a înregistrat în cazul ei, practică a cărei răceală şi seriozitate nu încetează nicio clipă să le ironizeze şi să le critice. Prin vocea sinceră şi dezinvoltă a Isadorei ni se deschid o mulţime de uşi, spre copilăria petrecută într-o familie înstărită de evrei din Brooklyn, uşi către primele experienţe sexuale, marcate de sentimentul acut al vinei, uşi către aspiraţiile ei artistice care primează, spre dezamăgirea familiei, în detrimentul celor materne, către prima căsnicie cu un soţ schizofrenic şi labil psihic, către multe relaţii pasagere şi experimentale cu bărbaţi necunoscuţi, toate deschise în încercarea de a descifra acea dialectică secretă a dorinţelor care au pus stăpânire pe ea şi nu îi dau pace. Vocea Isadorei este cea care creează intriga cărţii, într-o tensiune de argumente şi contraargumente, într-o avalanşă de trăiri şi de situaţii contradictorii.

Eşecul psihanalizei constă în imposibilitatea ei de o scăpa pe Isadora de sentimentul de vină care o domină. Se simte vinovată pentru opţiunile ei, pentru dorinţele ei, pentru felul în care îşi trăieşte viaţa. Toate experienţele de pe divan nu au reuşit să înlăture greutatea acestui sentiment, motiv pentru care Isadora începe un demers propriu, un soi de sondare cu voce tare a sinelui, la sfârşitul căruia va învăţa că eliberarea vine o dată cu vindecarea dependenţei de bărbaţi şi cu puterea de a fi singură.

Teama de zbor e un soi de emancipare de psihanaliză, o nouă afirmare a feminităţii sub toate aspectele ei, o privire plină de înţelesuri în lumea misterioasă a feminităţii, facând din Isadora Wing o figură clasică a scrierilor ‘furiei feminine’ - Anne Sexton, Sylvia Plath – a anilor ’70. 

Titlul original: Fear of Flying
Traducere si note de: Monica Vlad
Anul aparitiei: 2010Autor: Erica Jong
Colectia: Eroscop
Editura: Trei

Omul de nicăieri

Să zicem că eşti un tânăr scriitor bosniac care-şi părăseşte pentru o scurtă perioada ţara sa, numită încă Iugoslavia şi ajunge tocmai la Chicago, în SUA, în vederea unui scurt stadiu de pregătire şi de documentare  pentru noua ta carte. Între timp, la tine acasă izbucneşte un război cumplit şi sângeros, despre care nu ştii mai nimic şi la care cu siguranţă că nu vrei să participi, motiv pentru care te hotărăşti să mai rămâi în noua ţară de adopţie. Şi fiindcă eşti scriitor, te apuci de scris, deoarece la asta te pricepi cel mai bine şi despre ce oare ai putea să scrii cel mai bine decât despre statutul incert, pestriţ şi debusolant al omului care trăieşte în exil, departe de ţara sa, izolat într-un spaţiu şi o cultură pe care nu le recunoaşte şi care nu îl recunosc. Exilul te transformă într-o fiinţă deteritorializată, decontextualizată, un om de nicăieri , sintagmă care te anulează spaţial şi dimensional, aruncându-te într-un soi de worm-hole existenţial. Cam asta ar fi povestea în romanul OMUL DE NICĂIERI al scriitorului american de origine bosniacă, Aleksandar Hemon.  Romanul e surprinzător de proaspăt şi puternic, cu un impact deosebit asupra cititorului, mai ales dacă acesta provine din zona neliniştită şi de incertă a Balcanilor. Încă de la început, cititorul est-european, iar această particularizare nu e întâmplătoare, e angajat într-o lectură empatică, plină de valenţe subiective, el regăsindu-se în întâmplările din filmul vieţii lui Joseph Pronek, anti-eroul cărţii, tânăr şi neliniştit, fiu al clasei proletare, elev mediocru şi excesiv melancolic, mare fan şi emul Beatles, partizan al promiscuităţii sexuale, crescut în acel amestec duios de violenţă, pasiune, opresiune şi dulce resemnare atât de specific popoarelor din estul Europei. Joseph Pronek e un individ anacronic, cu un trecut slab conturat, mereu în urma evenimentelor şi complet nesincronizat cu ele, detaşat, abuziv, cu un apetit exagerat pentru situaţiile pitoreşti. Biografia lui Pronek abundă în evenimente eteroclite şi surprinzătoare: membru fondator al unei trupe rock cu evidente influenţe beatlesiene, Pronek ajunge din întâmplare la Kiev, chiar în perioada unei lovituri de stat care are loc imediat după prăbuşirea URSS, unde are ocazia să dea mâna cu însuşi preşedintele SUA, George Bush, cu care are un schimb ridicol de replici. Odată ajuns în America, se angajează ca şi detectiv particular şi apoi se înscrie în rândurile Greenpeace, fiind un activist timorat şi neîncrezător, ale cărui motivaţii să îngroaşe rândurile voluntarilor sunt mai degrabă sexuale decât morale. Plasat în toate aceste situaţii extra-ordinare, Pronek reuşeste să ne stârnească interesul, să ne intrige sau să ne înduioşeze, fiindcă întreaga sa existenţă se pliază în jurul statutului de exilat, om de nicăieri, care priveşte lumea cu nişte ochi nedumeriţi, curioşi, care contemplă vechea realitatea ca pe ceva nou, extrăgând din ea imagini noi, stranii, nefamiliare. Omul de nicăieri are aici funcţia de revelator, el scoate la lumină realităţi noi, care de multe ori sunt incomode şi dureroase.

Ca ultimă observaţie: sunt un mare admirator al scriitorilor americani de provenienţă est-europeană. Au un stil proaspăt, original, necruţător, plin de vitalitate şi de lirism, scriitura lor având în compoziţia ei chimică substratul tăcut şi secular al fiinţării balcanice, care vine să fuzioneze cu prospeţimea stilistică, largheţea expresivă şi spiritul vulcanic şi intempestiv al culturii şi al spaţiului american.  

Aleksandar Hemon – Omul de nicăieri, ed. Polirom 2010.

(Fara iesire) din Brooklyn

Exista o categorie aparte de scrieri (fictiuni sau non-fictiuni) care iti provoaca un soi de indigestie existentiala, o usoara senzatie de greata a la Sartre, o stare difuza de rau si de dezorientare, iar Hubert Shelby Jr. a tinut cu tot dinadinsul ca  romanul sau, Ultima iesire spre Brooklyn, sa faca parte dintre fruntasele acestei categorii. Daca ati gustat Requiem for a Dream (filmul), adaptat dupa romanul omonin al aceluiasi Shelby, atunci probabil ca veti gusta si Ultima iesire spre Brooklyn. Daca nu l-ati gustat, atunci ar fi mai bine sa nu pierdeti timpul cu cartea asta care te ia de mana intr-o maniera deloc delicata, brutala si te taraste intr-o lume marginala, periferica, unde domnesc violenta, abuzurile, consumul de droguri si extravagantele sexuale. Lectura cartii e un exercitiu de anduranta si de rezistenta, textul fiind unul strident, alert, taios si neangajat. Nu o sa gasiti vreun pasaj care sa tradeze vreo implicare emotionala sau afectiva a lui Shelby, textul fiind unul jurnalistic, pur descriptiv. Inainte de a va apuca de carte, ar fi bine sa va faceti un test ca sa vedeti cum stati cu pudoarea, fiindca romanul nu o sa va scuteasca de descrieri explicite ale unor ipostaze sexuale pe care Shelby le dezvaluie in pagina fara niciun fel de cenzura sau inhibitie, motiv pentru care romanul a fost interzis in mai multe tari si a vut parte de o receptare negativa din partea publicului larg. Niciun personaj din carte nu o sa incerce sa va castige simpatia sau compasiunea, fiindca in lumea Violentei aceste sentimente lipsesc cu desavarsire. Seful de sindicat, Harry, prostituata Tralala, recidivistul Vinnie sau travestitul Georgette sunt specimenele diforme, bizare, inumane care populeaza lumea de la capatul Brooklyn-ului. Toate personajele lui Shelby sunt schitate la un nivel expresionist, rece si impersonal, motiv pentru care orice atasament fata de ele este imposibil. Singura senzatie care bantuie acest roman dostoievskian este aceea de dezgust si de repulsie fata de o lume animalica, cruda si violenta, care te face sa te gandesti ca ideea de umanitate, asa cum o stim noi, este una extrem de fragila, de pretioasa, fiind intotdeauna greu de prezervat si de perpetuat.

Hubert Shelby Jr. – Ultima iesire spre Brooklyn, ed. Humanitas 2010

Paul Auster – Invizibil

 

Intr-un interviu (il gasiti aici) acordat prestigioasei reviste Granta cu ocazia lansarii ultimului roman, Invizible, Paul Auster vorbeste la un moment dat despre claritate, calitatea pe care a incercat sa o imprime fiecarui roman pe care l-a scris. Claritatea, in sensul pe care Auster il imprima acestui cuvant, nu are nimic in comun cu sensul cartezian deja consacrat al cuvantului, ci se apropie mai mult de teoriile moderne ale comunicarii, unde claritatea este strict legata de mesaj si de mediul prin care s-a transmis acest mesaj. Claritatea e inteleasa de Auster ca un soi de transparenta sau de evanescenta a cuvintelor, un tip special de transa a scriiturii, o disipare a textului care ii permite cititorului sa fie nu martor al naratiunii, ci mai degraba un partas al ei. Claritate inseamna instantaneitate, participatie, interactivitate cu naratiunea. In Invizibil, ultimul roman al autorului new-yorkez (New York-ul devine el insusi un personaj in romanele lui Auster), tradus la editura Univers, aceasta claritate aproape ca e palpabila, romanul absorbindu-si aproape instantaneu cititorii intr-o lume a dorintelor neimplinite, a intrigilor dureroase si a pulsiunilor nepermise. Fara impulsul de a epata sau de a ravasi mintile imaculate ale unui public pudibond, Auster exploreaza in Invizibil  presupusa relatie incestuoasa dintre tanarul Adam Walker, personajul central al cartii si sora sa Gwyn, relatie care apare pe fundalul legaturii obsesive care se sudeaza intre acelasi Adam si misteriosul Rudolf Born, un reputat profesor la Columbia Univesity, presupus criminal si agent secret, legatura care se pliaza pe alte legaturi, toata naratiunea fiind dispusa in straturi si pliuri, Auster jongland cu textul ca un adevarat magician, prin suprapuneri, juxtapuneri si dislocari temporale. Tema recurent-obsesiva care bantuie romanele lui Auster, cea a obsesiei apare fara indoiala si in Invizibil, ea purtand in structura ei o nuanta religioasa, ritualica, mantuitoare. Obsesiile din naratiunile lui Auster sunt ca niste vaste colonii de bacterii, se aglutineaza dupa legi stiute doar de ele, cresc organic o data cu textul, avand propriul ciclu de viata, migrand dintr-un sens in altul, intr-o cartografiere misterioasa, cautand mereu substanta care sa le hraneasca si sa le mentina in viata. Obsesia razbunarii (Rudolf Born), obsesia mortii (moartea lui Andy), obsesia iubirii neimplinite (Gwyn), toate apar in Invizibil, si ne absorb, ca un vortex, intr-o lume in care cuvintele dispar, facandu-ne subtil loc printre pliurile povestirii.

(De)generatia X

Generatia X, romanul de debut al autorului canadian Douglas Coupland, se incadreaza in categoria restransa a cartilor sensibile si razvratite, incomode si amuzante, cinice si afectuoase, el fiind asemanat de cele mai multe ori de critica cu romanul lui Salinger, De veghe in lanul de secara.  Asemenea tanarului din cartea lui Salinger, cele 3 personaje pitoresti si nonconformiste din Generatia X, Andy, Dag si Claire, se afla intr-o cautare continua si neobosita a sensului pe care existenta lor se presupune ca ar trebui sa il aiba. Retrasi intr-o zona desertica din Palm Springs, ei convietuiesc intr-o stare de imponderabilitate sociala, lipsita de responsabilitati sau de planuri pe termen scurt sau lung, activitatile lor preferate fiind consumul de alcool si alte substante mai mult sau mai putin legale si relatarea unor povesti pe care le scornesc pe loc, ca un soi de improvizatie narativa, avand ca tema recurenta disparitia civilizatiei occidentale ca urmare a unui cataclism nuclear. Demersul lor narativ, dominat de imagini post-apocaliptice, vine ca o reactie de aparare la adresa lumii in care traiesc, lume dominata de consumerism, de cultura de mall plina de stridente pop-cultiste, de amenintarea permanenta a unui razboi nuclear sau chiar mai rau, de amenintarea anonimatului si a esecului. Andy, Dag si Claire sunt niste anti-yuppies convinsi si vehementi, acest mod de viata cu valente vag ideologice fiind la fel de daunator sau de periculos, in ochii lor, asa cum era ciuma sau holera in Evul Mediu. Retragerea lor din lume e o forma de rezistenta pasiva, non-combativa, iar acest lucru se regaseste chiar in structura romanului, care nu pune accentul pe actiune sau pe cauzalitatea evenimentelor, ci are mai degraba forma unui documentar, centrata pe forta cinematica a textului cu o voce din off care relateaza totul intr-o maniera subiectiva, ironica si amuzanta. Numit de cele mai multe ori o “biblie postmoderna a tinerei generatii”, romanul se prezinta chiar la un nivel stilistic in cea lai elaborata forma postmoderna, incepand de la titlurile capitolelor care seamana cu niste inscriptii de pe tricouri, continuand cu inserturi vizuale a la Roy Lichtenstein si terminand cu o lista lunga de definitii fictive ale unor termeni la fel de fictivi, dintre care cativa au reusit sa isi faca loc in vocabularul curent. Scris acum 20 de ani, romanul ramane extrem de fresh si de puternic, mai ales in contextul Romaniei actuale, in care de abia acum incep sa isi faca aparitia timizi, primii ”tineri alternativi”, anti-mainstream, neangajati in cultura junk a maselor, lucizi si sarcastici, reactivi si dezinhibati. Generatia X e genul de carte pe care o citesti ca sa bagi ceva la cap, care vrea sa te lumineze, apeland la parghiile umorului si sarcasmului, dar chiar daca, dupa ce veti termina cu lectura ei, nu veti avea niciun fel de revelatie, va veti spune cu siguranta ca a fost o lectura agreabila, care a meritat si din care veti ramane cu cateva fraze memorabile, numai bune de impartasit cu prietenii:

McJug = slujba cu leafa mica, reputatie zero, demnitate nula, beneficii minore, viitor canci, in sectorul serviciilor. E considerata uneori o cariera satisfacatoare de catre oamenii care nu au avut niciodata o cariera.

Subdoza de istorie = a trai intr-o epoca in care nu pare sa se intample nimic. Simptomele principale includ dependenta de ziare, de reviste si de buletine de stiri tv.

Supradoza de istorie = a trai intr-o epoca in care par sa se intample prea multe. Simptomele principale includ dependenta de ziare, de reviste si de buletine de stiri tv.

Dragostea trupeasca impiedica orice schimbare reala.

Brazilificare = largirea prapastiei dintre bogati si saraci si disparitia, in paralel, a clasei de mijloc.

Pamantul nu e un document.

Boxa vitelului pus la ingrasat = punct de lucru mic si inghesuit amplasat intr-o hala de birouri. E construit din panouri modulare imbracate in material textil si populat cu angajati incepatori. Numele provine din domeniul zootehniei, de la boxele stramte in care stau vitele pana la sacrificare.

Rabufnire a ketchupului emotional = imbuteliere sub presiune a parerilor si emotiilor personale in asa fel incat sa rabufneasca exploziv, toate odata, socandu-i si zapacindu-i pe angajatori si pe prieteni – dintre care cei mai multi credeau ca totul e in regula.

Terorismul consensului = proces care decide atitudinile si comportamentul la birou.

Cultivarea spiritului de clica = nevoia unei generatii de a vedea generatia urmatoare ca fiind atat de plina de lipsuri, incat sa i se umfle propriul orgoliu colectiv: “Pustii din ziua de azi nu fac nimic. Sunt asa de apatici. Noi ieseam in strada si protestam. Ei nu stiu decat sa mearga la cumparaturi si sa se planga incontinuu”

Emigrare din cladiri bolnave = tendinta angajatilor mai tineri sa paraseasca sau sa evite slujbele in medii de birou nesanatoase sau in locuri de munca afectate de sindromul cladirii bolnave.

A contraexagera = a supracompensa temerile legate de viitor, aruncandu-te cu capul intr-o ocupatie sau intr-un stil de viata fara o legatura evidenta cu pasiunile din viata anterioara, cum ar fi: vanzari de produse Amway, aerobica, Partidul Republican, o cariera in drept, culte, McJuguri…

Etnomagnetism = tendinta a tinerilor de a locui in cartiere cu specific etnic, unde lumea isi poarta la vedere efuziunile emotionale : “Mama, nu ai cum sa intelegi de acolo de unde esti. Aici, unde stau eu, oamenii se imbratiseaza”.

Caderea nervoasa de la douazeci si ceva de ani = perioada de colaps mental care apare dupa varsta de douazeci de ani, cauzata frecvent de incapacitatea de a functiona in afara scolii sau a mediilor organizate, in conjunctie cu revelatia ca suntem in mod fundamental singuri pe lume. Adeseori, marcheaza initierea persoanei care o sufera in ritualul consumului de medicamente.

Opriti istoria.

Bambificare = conversie mentala a unor fiinte vii, in carne si oase, in personaje de desene animate avand atitudini si principii morale burghezo-iudeo-crestine.

Substituire a statutului = utilizarea unui obiect cu distinctie intelectuala sau foarte la moda ca substitut pentru un obiect scump. “Brian, ti-ai lasat romanul lui Camus in BMW-ul fratelui tau!”.

Umbra platonica = prietenie nonsexuala cu o persoana de sex opus.

Epicentru mental = locul in care te inchipui pe tine insuti in momentul lansarii unei bombe atomice; de cele mai multe ori, un mall.