Give me five: interviu Adina Rosetti

Adina Rosetti s-a născut în 1979, la Brăila.  În 2001 a absolvit o facultate economică la Universitatea Româno-Americană,  şi apoi un curs postuniversitar de jurnalism la Universitatea București. Din 2004 a început să scrie articole şi reportaje la Dilema Veche, Dilemateca şi Time Out, iar în 2008 a devenit redactor la revista ELLE. În 2007 a primit premiul “Tânărul Jurnalist al Anului 2007” (secţiunea Cultură), iar în 2010, o dată cu publicarea romanului Deadline , considerat de critici unul din cele mai bune romane de debut din ultimii 20 de ani, a devenit revelaţia literară a anului.

 

Crumbs Magazine: Care a fost geneza romanului Deadline? De la ce idei ai plecat şi cum au evoluat ele pe măsură ce avansai cu scrierea textului?

Adina Rosetti: Scriam de ceva vreme nişte poveşti ale generatiei mele, dar care nu se legau şi nu prea duceau nicăieri. Era un fel de revărsare a frustrărilor legate de viaţa de om mare în care tocmai intrasem (cu job, deadline-uri, chestii serioase) şi la care nu mă puteam adapta deloc. Ştirea din 2007 despre tânăra-care-murise-de-prea-multă-muncă şi, apoi, reacţia pe care a stârnit-o în presă şi mediul virtual, au fost declicul. Era o experienţă-simbol. M-am reapucat de scris cu două imagini în minte: o fată într-o rochie albă pe turla unei biserici şi un tip care vrea să pornească o revoluţie pe internet în memoria acestei fete. Era pe acolo şi un personaj marginal căruia încercam să-i construiesc o poveste şi s-a nimerit ca tocmai atunci să fac un interviu cu artistul Ion Bârlădeanu, un om cu un destin absolut fabulos.  Motanul s-a strecurat singur în paginile cărţii şi n-am mai scăpat de el până la sfârşit. Şi mă opresc aici, pentru că mi se pare că deconspir prea mult.

Crumbs: În roman există acea glisare continuă între trecut (perioada comunista) şi prezent. Urmează o întrebare clasică: când era mai bine, atunci sau acum?

Adina: N-am nici cea mai mică urma de îndoială că “atunci” nu era bine deloc. Puţinele chestii care erau bune “atunci” (şi care stârnesc astăzi o oarecare nostalgie) erau doar efectele parşive ale unui sistem odios.

Crumbs: Crezi în ideea de scriitor ‘angajat’? Este Deadline un roman angajat, o critică la adresa lumii capitaliste, sau este mai degrabă o frescă socială din care fiecare poate să extragă sensul dorit?

Adina: Nu-mi dau seama dacă Deadline se poate numi un roman “angajat”, eu nu l-am gândit neapărat astfel, dar îmi asum faptul că ar putea fi interpretat şi aşa. Pe de alta parte, pe lângă povestea “corporatistă” sunt şi alte poveşti acolo care, pentru mine cel puţin, sunt egale ca importanţă. Mulţi cititori au vibrat mai degrabă la povestea motanului decât la cea a fetei moarte. Aşadar, la întrebarea a doua răspund “varianta B”.

Cât despre scriitorul angajat, cred că dacă eşti cu adevărat preocupat de stratul de ozon, discriminarea rasială sau razboiul din Irak, lucrurile astea se vor vedea şi în literatura pe care o scrii. Dar nu prea pot să înghit literatura făcută doar pentru a livra un mesaj.

Fotografii: Iulian Nan

Crumbs: Dacă un copil de 5 ani te-ar întreba: ce e aia o corporaţie, ce răspuns crezi că i-ai da?

Adina: Ha! M-aţi nimerit cu întrebarea asta. Chiar am o fetita de 5 ani.  Din fericire, însă, nu mi-a pus niciodată o asemenea întrebare. M-ar fi pus în mare încurcătură… Cred că aş fi tentată să răspund ceva de genul “o corporaţie este un fel de bau-bau pe care îl vizitează parinţii în fiecare zi ca să aibă bani să le cumpere copiilor jucării scumpe de la mall, doar că bau-bau-ul ăsta îi cam ţine prizonieri şi părinţii nu mai ajung acasa decât atunci când copiii dorm”, dar până la urmă m-aş abţine. Cred că aş da un raspuns plicticos şi neutru. E mai bine să nu sperii un copil de 5 ani şi să nu-i transferi obsesiile tale.

Crumbs:  Cum ţi se pare viaţa în secolul XXI?

Adina: Pe secolul XXI îl stiu doar de zece ani, ceea ce e cam puţin pentru un secol. Până acum, pot să spun despre el că e cam grăbit, uneori de-a dreptul vitezoman, foarte virtual, destul de iresponsabil, din ce în ce mai complicat şi uneori amuzant. Sper să ne cunoaştem mai bine în viitor. (Asta dacă nu cumva o fi adevărată teoria aia cu 2012. Dacă e adevărată, înseamnă că secolul XXI va fi doar scurt.)

Crumbs: Ce proiecte de viitor ai?

Adina: Cum de ceva vreme stau acasa, nu mai am un to-do list, ci numai un wish-list. Ceea ce e minunat… Pe wish-list-ul meu sunt trecute urmatoarele chestii, într-o ordine absolut alandala: să scriu, să mă bucur de o vară întreagă la ţară cu copiii, să merg la anu’ în America de Sud, să fac fotografii, să-i văd cândva pe Nick Cave, Radiohead şi, mai nou, The National în concert, să devin mai înţeleaptă, luminoasă şi răbdătoare (greu proiect!).

Adina Rosetti, Deadline, ed. Curtea Veche, 2010.

Tags: adina rosetti, adina rosetti deadline, deadline, literatura, literatura romana, roman, romane